Cartile lui Lucian Boia

Lucian Boia, istoric roman, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi.

Lucian Boia are reputatia unui istoric in raspar cu ideile de-a gata, pe care i-au creat-o zecile de volume cu o tematica luxurianta, de la miscarea nationala romaneasca, pana la imaginarul climatic. Dar chiar si cu aceasta reputatie, Lucian Boia si-a pastrat privilegiul de a nu se transforma intr-un autor-vedeta, ci de a da intaietate absoluta cartilor sale. Incercam sa cuprindem mai jos toate cartile scrise de Lucian Boia, ce pot fi cumparate de la librariile online elefant.roBook CityLibris si Libraria eMAG.

 

Mitologia stiintifica a comunismului – Lucian Boia

 

Ce a urmărit comunismul? Nici mai mult, nici mai puţin decât schimbarea lumii din temelii. Totul trebuia să devină altfel: societatea, omul, natura… Construcţie mitologică prin excelenţă, însă o mitologie care (în spiritul secolului al XIX-lea, care a generat-o) s-a dorit a fi ştiinţă, şi numai ştiinţă, până în cele mai mici detalii. Legile istoriei îndeosebi („descoperite“ de Marx) păreau a fi marele aliat al comunismului: cum să greşeşti, când istoria îţi dă dreptate?

În această carte, Lucian Boia a adunat pentru prima dată diversele segmente ale imaginarului comunist, supunându-le unei interpretări de ansamblu. Apare astfel, în întreaga sa splendoare, scăldat în umor negru, seducătorul şi grotescul proiect, al cărui rezultat a fost exact opusul „viitorului luminos“ pe care-l preconiza.

Mitologia stiintifica a comunismului: „Ceea ce deosebeşte comunismul de alte experienţe totalitare, şi mai ales de filozofiile fasciste ale acţiunii pure, este cu siguranţă punctul său de sprijin ştiinţific, referinţele şi obsesiile sale livreşti. Toţi şefii comunişti au scris enorm (sau cel puţin s-au prefăcut că o fac), toţi au fost foarte preocupaţi de problemele teoretice, fiecare cu gândul de a mai adăuga un mic detaliu la marea ştiinţă marxistă. A fost o civilizaţie a scrisului, scris vrând să însemne în acest caz Scriptură, o colecţie de texte sacre, copiate şi recopiate, compilate, interpretate la nesfârşit… Un comportament de tip medieval, Marx înlocuind Biblia, iar discipolii săi pe Părinţii Bisericii.“ (Lucian Boia)

 

 

Sfarsitul occidentului? Spre lumea de maine – Lucian Boia

 

Aşa ne-a fost dat: să trăim o epocă de răscruce. Fascinantă sau derutantă, în funcţie de percepţia şi gradul de adaptabilitate ale fiecărui individ. O istorie se încheie şi o alta prinde contur. Nu este sfârşitul lumii, dar e ceva ce oarecum îi seamănă: sfârşitul unei lumi. O lume apune şi se întrevăd, ca prin ceaţă, contururile nedesluşite ale unei lumi noi.“

„S-a întâmplat la un moment dat ceva ieşit din comun. Miracolul Occidentului. Ar fi putut să nu se întâmple? Cine poate şti? S-a ivit o civilizaţie altfel decât celelalte, care a împins omenirea pe drumul unde se află astăzi. Aroganţa Occidentului a fost pe măsură. În raport cu «ceilalţi», puterea lui a atins o cotă înspăimântătoare. Ne dăm seama astăzi că a fost doar o fază a istoriei. Dar a putut să pară – atât de mare ajunsese să fie distanţa – că e un dat fundamental al unei umanităţi ierarhizate.“ (Lucian Boia) Cuprins capitole: Se sfârşeşte o lume • Cum merge istoria • Miracolul occidental • Un Occident tot mai mic • Autodeprecierea • Dispariţii: femeia şi rasele • Viaţa de apoi sau zece ani în plus • Naţiunile şi Europa • Impasul democratic • Un deficit de utopie • „Ceilalţi” • Accelerare sau ruptură? • Amestecul • Trei scenarii europene • China, şi iar China • Încălzirea globală şi Noul Nord • Scenarii blânde, scenarii rele • Într-un fel sau altminteri.

 

 

Lucian Boia: Occidentul. O interpretare istorica

 

Cu o mie de ani in urma, civilizatia occidentala se desprindea anevoie din starea de anarhie provocata de caderea Imperiului Roman de Apus. Ce sanse avea aceasta societate frusta de tarani si razboinici, atat de departe de rafinamentul stralucitor al Chinei, al lumii islamice sau al Bizantului? Aparent, nu prea multe. Si totusi, Occidentul a ajuns sa cucereasca lumea, a inventat civilizatia tehnologica si a schimbat destinul omenirii.

Lucian Boia in Occidentul. O interpretare istorica, infatiseaza cauzele multiple ale unui triumf nesperat, de la inchegarea unui sistem agrar pana la sensurile filozofiei crestine si la mitul Progresului. Marea originalitate a modelului occidental a stat in asumarea fara reticente a schimbarii si perfectionarilor de tot felul. Incepand cu primele inovatii tehnologice ale Evului Mediu, trecand prin marile descoperiri geografice si prin revolutia industriala, si pana la actuala globalizare, Occidentul n-a incetat sa-si diversifice propriile structuri si sa-si accelereze ritmul, impletind interesul si idealul, speranta si disperarea, dispretul fata de ceilalti si afirmarea demnitatii umane. Din aceasta dinamica si din aceste contradictii s-a nascut lumea in care traim. Aceasta carte face parte din Seria de autor Lucian Boia a editurii Humanitas.

 

 

De ce este Romania altfel?

 

Aceasta carte face parte din colectia Seria de autor Lucian Boia a editurii Humanitas. Tarile si natiunile sunt diferite. Asemanatoare si diferite. Romania intra si ea, fireste, in acest joc al asemanarilor si deosebirilor. Nu cumva este totusi inca mai diferita? Cu alte cuvinte, nu se situeaza oare mai „excentric“, sub tot felul de aspecte, in raport cu ceea ce ar fi o medie sau o relativa normalitate europeana? Modul extravagant in care s-a desfasurat psihodrama politica din vara anului 2012 a lasat impresia ca tara e defecta.

 

 

Balcic. Micul paradis al Romaniei Mari

 

Pana la a fi romanesc, din 1913, Balcicul era doar un spectacol al marii si un seducator amalgam etnic si cultural de la marginea fostului Imperiu otoman. Daca administratia noastra preia un targ modest, pictorii dau aici de Orient in toata splendoarea sa, dar mai ales de un peisaj si de o lumina cu totul aparte. Desi il vizitase in 1915 si vazuse ce era de vazut, regina Maria se indragosteste de Balcic abia in 1924, intr-atat de puternic, incat isi construieste, pe tarmul stancos si salbatic, un adevarat paradis. Se poate spune ca datorita ei, din acest moment, mitul Balcicului nu mai are nevoie de combustia istoriei, este pur si simplu sincron cu realitatea, ba chiar o inraureste, dandu-i o stralucire fara egal in perioada interbelica. Boema artistica, animatorii culturali, scriitorii, arhitectii si chiar si politicienii vin vara de vara la Balcic, infrumusetandu-l si pregatindu-l pentru o promitatoare cariera de statiune marina si culturala.

Balcic. Micul paradis al Romaniei Mari. Ca orice paradis, si Balcicul a fost pierdut. Lucian Boia l-a reconstruit insa atat de bine din farame de memorie, din documente si fotografii de epoca, incat se poate spune ca, printr-o carte atat de frumoasa, am recastigat, simbolic, paradisul pierdut. „Pentru turism, Balcicul era, intr-adevar, splendid daruit, atat prin pitorescul lui natural, cat si printr-un pitoresc uman, nu mai putin batator la ochi. In totul, era diferit, era altfel. Istorie, legenda, cine mai stie unde era adevarul? De fapt, translatia spre legenda e un semn bun, un simptom de vitalitate. Ramane cu noi doar acea parte a trecutului susceptibila sa starneasca imaginatia. Balcicul este Balcic, tocmai fiindca peste Balcicul real, si transfigurandu-l, s-a asezat un Balcic imaginar.“ – Lucian Boia

 

 

Lucian Boia – Mitul Democratiei

 

Cartea “Mitul democratiei” scrisa de Lucian Boia, a aparut pentru prima data in limba franceza, Editions Les Belles Lettres in 2002, fiind ulteriro tradusa in limba romana de catre autor si tiparita de editura Humanitas in acelasi an.Cartea este structurata in patru capitole, ce v-or fi prezentate in lucrarea de fata, si cuprinde de asemenea o prefata pentru editia romaneasca, introducerea si un capitol de concluzii. In prefata lucrarii, scriitorul face o pleduarie in ceea ce priveste democratia vest-europeana, considerand-o “singura solutie rationala”. O prima comparatie a imaginarului cu realitatea, este prezenta in comparatia sensurilor date de diversi istorici, regilor suverani, care de cele mai multe ori sunt prezentati sau au fost prezentati ca “ministrii lui Dumnezeu pe pamant”,iar defapt sacralitatea acestora nu este altceva decat, o incursiune a simbolismului in realitate.Revenind la exemplul Frantei, autorul prezinta o abordare cat se poate de aproape de adevar, a imaginii unui rege, care, de aceasta data nu mai este prezentat ca o fiinta atotputernica, ci mai degraba ca un om , care, la fel ca toti semenii lui, are momente de ratacire, si sentimente contradictorii in luarea si aplicarea deciziilor.

Pentru Lucian Boia, democratia efectiva, cea care presupune, in acelasi timp si fara vreo restrictie, suveranitatea poporului, libertatea si egalitatea, nu exista si nu va exista niciodata. Altfel spus: democratia este un mit. Ea este un proiect utopic care a jucat un rol cheie in evolutiile ultimelor doua secole, materializandu-se intr-un mod fatalmente incomplet, cu mai mult sau mai putin succes, intr-o varietate de constructii politice: modelul american si modelul francez, democratia occidentala si democratia comunista etc. Simbolurile si realitatea nu trebuie confundate. Cuvintele ascund uneori sensul real al lucrurilor. Asa se intampla cu termeni precum absolutism, democratie, stanga, dreapta, comunism, extrema dreapta. Lucian Boia il invita pe cititor la o decriptare lipsita de prejudecati a conceptelor al caror continut se vadeste a fi foarte adesea diferit de aparente. Dezamagitii democratiei ar proceda cu totul gresit daca ar porni in cautarea altor utopii, presupunandu-le mai performante, si cu speranta ca acelea vor institui in sfarsit dreptatea perfecta si fericirea generala. Consumata cu moderatie, utopia e un stimulent absolut necesar; fara o doza de gandire utopica, lumea n-ar ramane decat materie, teren de joc pentru instinctele primare. Dar abuzul de utopie e periculos: experimentul comunist trebuie privit sub acest aspect ca un avertisment. Capcana cea mai perfida a istoriei este linia, din nefericire invizibila, care separa realizabilul de irealizabil(sau, si mai rau, de materializarile monstruoase). Este legitim sa cerem mult democratiei. Dar sa nu-i cerem prea mult.

 

 

Capcanele istoriei. Elita intelectuala romaneasca intre 1930 si 1950 – Editie lux

 

Capcanele istoriei. Elita intelectuala romaneasca intre 1930 si 1950 – O editie lux, Lucian Boia, la Editura Humanitas. De mai bine de douăzeci de ani, istorici de toate vârstele şi coloraturile sunt dominaţi de obsesia comportamentului public al intelectualilor români în secolul XX. S-a scris mult, mai ales de la înălţimea prezidiului unui complet de judecată morală, adesea fără a se putea administra toate probele unui dosar încâlcit, dar şi fără înţelegerea deplină a naturii umane. Dacă nu sunt consideraţi de-a dreptul factori cauzali în istorie, intelectualii sunt cel puţin datori cu atitudini exemplare. Însă atunci când, între 1930 şi 1950, membrii elitei intelectuale, odată cu societatea, trec prin mai multe schimbări de regim, adevărata miză a discuţiei este omenescul, cu toate nuanţele sale. Era nevoie, după un lung şir de tentative intransigente, dar neizbutite, de judecata fină a unui istoric precum Lucian Boia care să pondereze şi iacobinismul, şi îngăduinţa faţă de cei care, în numai două decenii, din cauza amalgamului de idei abstracte şi de orgolii personale, cad în capcanele istoriei.

„Am zice că intelectualul, mai ales el, ar trebui să fie un om liber. Nu în­seamnă că şi este. E supus, ca oricine, conjuncturilor istorice şi presiunilor ideologice. Într-un fel sau altul, cariera lui e dependentă de Putere (cu atât mai mult într-un regim autoritar şi, fără doar şi poate, într-unul totali­tar). Nu puţini intelectuali au de altfel fascinaţia Puterii; se simt ei înşişi mai puternici, adăpostiţi la umbra ei. În tot cazul, intelectualul are o abilitate: aceea de a găsi de fiecare dată argumente potrivite pentru a justifica şi a se justifica. Mai ales atunci când i se pare că istoria şi-a dat verdictul. Pentru intelectual, glasul istoriei este irezistibil.“ (Lucian Boia)

 

 

Istorie si mit in constiinta romaneasca

 

„Istoria a fost intotdeauna si un instrument de putere. Cine stapaneste trecutul are sanse mari de a stapani si prezentul. Dupa 1989, conditionarea opiniei publice prin istorie s-a dovedit a fi o constanta a strategiei Puterii, un mijloc cu atat mai abil, cu cat pentru cei mai multi este insesizabil. Societatea civila trebuie sa invete sa se apere de «intoxicarea» prin istorie. Educatia civica presupune nu numai traditionala valorizare de tip eroic a faptelor istoriei nationale, ale carei virtuti identitare nu le contestam; ea presupune si asumarea critica si responsabila a propriului trecut, ca si deprinderea «decodarii» mesajului istoric, care, ca orice mesaj, urmareste «ceva».“ – Lucian Boia, Istorie si mit in constiinta romaneasca.

 

 

Romania – Tara de frontiera a Europei

 

Dupa ce a supus unei analize critice multiplele constructii ale istoriei nationale, Lucian Boia ofera acum propria sa interpretare a Romaniei. Din acest punct de vedere, Romania, tara de frontiera a Europei completeaza si intregeste demersul initiat in Istorie si mit in constiinta romaneasca: cele doua carti fac acum corp comun. Ce este Romania? Raspunsul nu poate fi gasit decat in istorie, intr-o istorie globala pe care Lucian Boia o construieste altfel decat o stim din istoriile traditionale de pana acum. El isi invita cititorul sa participe la o pasionanta explorare de-a lungul celor mai diverse itinerarii ale trecutului si prezentului, nelipsind nici incursiunile in Panteonul national sau o plimbare pe strazile Bucurestiului. O pondere semnificativa este acordata istoriei recente: comunismul si anii de dupa 1989. Din toate acestea se contureaza imaginea unei tari care este altfel decat celelalte si, mai ales, se desprinde o explicatie: de ce este Romania ceea ce este.

 

 

Tragedia Germaniei 1914-1945 – Lucian Boia

 

Este Tragedia Germaniei o lucrare de istorie revizionistă? O reorientare către „germanofilie“ a unui autor care este notoriu pentru inaderenţa la orice curent interpretativ major şi comod? Categoric nici una, nici alta. Cartea acceptă întru totul lanţul de eşecuri politice, diplomatice şi militare de care însăşi Germania este responsabilă, oprindu-se în cele din urmă asupra ororilor nazismului. Nu acceptă însă canonul interpretativ dominant al istoriografiei postbelice potrivit căruia Germania ar fi avut în mod exclusiv vocaţia unui stat generator de război, totalitarism şi antisemitism. În această privinţă este poate una dintre primele iniţiative intelectuale europene care aminteşte că în istoria modernă a Germaniei au existat aceleaşi neajunsuri care s-au văzut şi la alte naţiuni europene de seamă: expansionism, militarism, rasism, democraţie neconsolidată. Nu în deficienţele structurale ar trebui căutată o explicaţie cauzală, ci pur şi simplu în înlănţuirea unor evenimente imparabile şi necontrolabile care, de la Bismarck la Hitler, duce către un deznodamânt nefericit, deci către o tragedie.

 

 

Germanofilii. Elita intelectuala romaneasca in anii Primului Razboi Mondial

 

Lucian Boia, cu bine-cunoscutul sau stil si desfasurand o demonstratie fara cusur, risipeste o alta iluzie intretinuta de istorici si acceptata ca un adevar: credinta ca ar fi existat in anii Primului Razboi Mondial, in ciuda catorva opinii divergente, indeosebi in randul oamenilor politici, o cvasiunanimitate in jurul „idealului national“, in sensul intrarii Romaniei in conflict, impotriva Austro-Ungariei, pentru eliberarea Transilvaniei. Lectura sagace a presei din acea epoca, precum si a altor documente, multe dintre el inedite, pe care istoricii „antantofili“ le-au ignorat cu buna stiinta, demonstreaza ca o parte insemnata a elitei politice si intelectuale romanesti a avut o alta optiune. Vom descoperi in aceasta carte cine au fost „germanofilii“, care le-au fost argumentele, cum au actionat in timpul ocupatiei germane si cum au supravietuit politic si intelectual dupa triumful oarecum neasteptat al adversarilor lor.

 

 

Franta, hegemonie sau declin?

 

In urma semnalului de alarma tras de istorici si publicisti francezi, potrivit carora Franta s-ar afla in declin, Lucian Boia supune afirmatia unei analize istorice riguroase, intinsa pe cateva secole din istoria atat de bogata a „surorii noastre de ginta latina”. Cercetand o multitudine de evenimente, de serii statistice revelatoare sau de aspecte semnificative ale peisajului cultural din Franta, Lucian Boia scoate in evidenta cateva constante ale drumului parcurs de la statutul de natiune hegemonica a Europei la cel de putere de rang secund ocupat astazi. Raspunzator de acest declin ar fi, potrivit autorului, un complex de cauze, intre care tendinta spre conservatorism social si economic, pe care nici macar Revolutia n-a reusit s-o schimbe, si indeosebi declinul demografic, inceput inca in secolul al XVIII-lea si accentuat pana intr-o perioada recenta, revirimentul actual venind cam tarziu. Istoricul nu ezita sa duca analiza pana in zilele noastre, incercand sa faca o adevarata istorie a prezentului, in care, fara sa formuleze predictii, sondeaza avantajele potentiale ale Frantei in contextul actualei crize economice internationale si al mondializarii.

 

 

Intre inger si fiara. Mitul omului diferit din Antichitate pana in zilele noastre

 

Cartea profesorului Lucian Boia “Intre inger si fiara. Mitul omului diferit din Antichitate pana in zilele noastre” a aparut mai intai in Franta. Originalul savant, initiator al unei discipline, istoria imaginarului, ne surprinde, ne intriga si ne delecteaza inca o data. Cum sa nu te intereseze sa afli cum si in ce pliu al timpului istoric real au luat nastere legendele si miturile cel mai larg raspandite? Invitandu-ne la o lunga calatorie initiatica si recurgand in permanenta la exemple, autorul trece in revista toate acele fascinante creatii nascute din mariajul fanteziei omenesti cu istoria.

De la amazoane la extraterestri, de la cinocefali la mutanti, de la salbatic la supraom, fiecare exemplar e cercetat cu rabdare si migala de pedant om de stiinta. Ironia fina si verva sa bine-cunoscute nu lipsesc nici din aceasta carte, pentru toate varstele si gusturile. Iar expeditia pe care ne-o propune ea reprezinta de fapt o descoperire a spiritului uman si o incursiune in sufletele noastre.

„Omul diferit este un martor al istoriei, inregistrandu-i cu fidelitate oscilatiile, ca si atitudinile schimbatoare ale spiritului uman. Este insa in acelasi timp si un martor al permanentelor, punand in evidenta unitatea si continuitatea fundamentala care ii apropie pe oameni, indiferent de secol si spatiu de civilizatie. Prin nenumaratele sale materializari, Omul diferit dovedeste, in chip paradoxal, ca omul real, creatorul sau, desi el insusi mereu diferit, mereu altul, ramane totusi, in esenta, acelasi.“ – Lucian Boia.

 

 

Explorarea imaginara a spatiului

 

Cand oamenii de stiinta din secolul XX au demonstrat fara tagada ca nici Luna, nici Marte si nici vreo alta planeta din sistemul solar nu sunt locuite, si nu sunt semne ca in univers ar exista vreo urma de civilizatie, astrele si-au mai pierdut din stralucire. De fapt, din mirajul pe care l-au creat inca din Antichitate, de cand, si infricosati, si nerabdatori, oamenii isi cauta semeni in infinitul interstelar. Iar aceasta contradictorie speranta nu s-a manifestat niciodata mai intens ca in imaginarul sfarsitului de secol XIX. A investiga si a descrie lumile din ceruri si pe locuitorii lor cu infatisari ciudate si totusi umane nu mai era doar ocupatia astronomilor, ci si a unor scriitori cu un bun renume printre multii, foarte multii cititori ai epocii.

Lucian Boia a cercetat cu minutie produsele acestei febre a „celorlalti“ publicate in nenumarate lucrari de popularizare a stiintei, romane si reviste. Mai mult, si-a completat incursiunea in imaginarul cosmic cu un splendid material iconografic infatisand martieni de toate felurile, seleniti zburatori, peisaje venusiene, canalele de pe Marte, precum si scenele apocaliptice ale unei imaginare invazii extraterestre. Astfel, cu umor si eruditie, a construit o fermecatoare istorie intelectuala a ideii de pluralitate a lumilor.

„Tot cautand ce nu e de gasit, am reusit chiar mai bine decat daca am fi gasit ceva. Miile de lumi si de fiinte inventate din toate piesele prin jocul imaginatiei umane nu sunt cu nimic mai prejos, in ce priveste bogatia si varietatea lor, decat lumile si fiintele adevarate. Am creat galaxii imaginare care participa la viata noastra. Ireale? Sa nu ne grabim cu o asemenea afirmatie. Nimic nu e mai real, mai durabil, mai determinant decat imaginarul, vis colectiv al umanitati.“ – Lucian Boia.

 

 

Tinerete fara batranete

 

Vom trai oare un secol si mai bine, sau chiar sute de ani, cu totii tineri si sanatosi? Este un vechi vis al omenirii. Cate solutii nu s-au imaginat! Fantana tineretii, insulele irlandeze ale nemuririi, regimul aproape de infometare recomandat de Cornaro, iaurtul bulgaresc tinut la mare stima de doctorul Mecinikov sau grefarea testiculelor de cimpanzeu practicata de Voronov – sunt numai cateva dintre ele. Astazi, intr-o era a stiintei si a tehnologiei, intra in joc biologia celulara, genetica, clonarea…Cert este ca, de un secol incoace, speranta de viata si longevitatea au crescut considerabil. Sa fie oare inceputul unei revolutii biologice? Pana una-alta, avem insa de a face cu o fabuloasa istorie imaginara, pe care Lucian Boia isi propune s-o povesteasca si s-o descifreze. Nici un ingredient nu-i lipseste: stiinta, religie, alimentatie, sexualitate, mode, ideologii… toate isi gasesc locul in inversunata lupta a omului pentru depasirea propriei conditii.

 

 

Jocul cu trecutul. Istoria intre adevar si fictiune

 

Ceea ce numim indeobste istorie nu este, in raport cu realitatea, decat o naratiune simplificata, dramatizata si investita cu sens. Ea filtreaza trecutul, il adapteaza si il deformeaza, trecandu-l prin sita imaginarului si structurandu-l in sensul ideologiilor prezentului. In acest eseu despre conditia istoriei, profesorul Lucian Boia si-a propus sa desluseasca regulile potrivit carora se petrece deplasarea dinspre real spre imaginar, dinspre unica istorie care a fost spre multitudinea de reconstituiri posibile. Sistemul de interpretare aplicat cazului romanesc in Istorie si mit… (Humanitas, 1997, 2006) este extins acum la scara intregii istorii.

„Intrebarea fundamentala este, desigur, daca istoria are sau nu sens. Daca nu are sens, orice efort de a afla din ea incotro mergem se dovedeste derizoriu. Dupa atata abuz de teleologie, scepticismul istoric pare a castiga teren. Sunt tot mai putine marile constructii filozofice capabile de a ne spune de unde venim, incotro mergem si gratie carui meca-nism. Un ganditor precum Karl Popper nu se sfieste sa afirme, contrazicandu-l pe Karl Marx, absenta oricarui sens in mersul istoriei. In ce ma priveste, ma multumesc sa contemplu gratuitatea dezbaterii. In fapt, nu stim daca istoria are sau nu are sens, daca este sau nu este orientata, si orice alegere in aceasta dilema tine de pura credinta, si nu de vreun adevar demonstrabil.“ – Lucian Boia

 

 

Eugen Brote 1850-1912, Destinul frant al unui luptator national – Lucian Boia

 

Despre agronomul, economistul şi publicistul Eugen Brote, care, ca fruntaş al Partidului Naţional Român din Transilvania, jucase un rol important în tratativele cu mişcarea naţională slovacă în perioada memorandistă şi care fusese proprietarul şi editorul ziarului transilvănean Tribuna, nu se ştia aproape nimic în anii 1970. Această uitare era cumva în logica destinului lui Brote, care a sfârşit ignorat de contemporanii săi, ruinat şi învins. Un tânăr istoric a decis să scrie o teză de doctorat despre acest om, pornind de la câteva informaţii disparate şi trebuind să se înscrie într-un cadru ideologic şi metodologic nu tocmai prietenos în acele vremuri. Rezultatul, concretizat şi într-un volum publicat cu sacrificii în 1974, dezvăluie marelui public un istoric cu o viziune de ansamblu niciodată coruptă de comanda politică. Confraţilor le dezvăluie un cercetător talentat, care, datorită subiectului şi metodei de investigaţie, era foarte apropiat de microistorie, direcţie de cercetare aflată abia la începuturile sale chiar în Occident.

Astăzi, Lucian Boia, cunoscut ca promotorul istoriei imaginarului în România, a decis ca biografia lui Eugen Brote să apară, integral şi în forma genuină: nici mutilată de cenzura anilor 1970, nici revizuită în lumina noilor cercetări. Astfel, istoricul matur şi confirmat de opera sa îşi asumă, cu o desăvârşită onestitate intelectuală, o frumoasă şi exemplară scriere de tinereţe.„Cititor, peste decenii, al propriei mele cărţi, văd acum în ea, dincolo de informaţia istorică, în primul şi în primul rând, drama unei vieţi. Un om înzestrat cu felurite calităţi, cu darul incontestabil de a conduce şi de a înfăptui, a cărui ascensiune, aparent sigură, s-a frânt deodată, urmată de o prăbuşire iremediabilă. Din vina cui? A lui, a oamenilor, a istoriei… Din jocul imprevizibil al atâtor factori care, laolaltă, într-o înlănţuire a cărei finalitate ne scapă, alcătuiesc, ceea ce numim destin. Eugen Brote este povestea unui destin neîmplinit.“ (Lucian BOIA)

 

 

Opere Lucian Boia scrise sau traduse în limba română

Carti Lucian Boia în limba engleză

  • Relationships between Romanians, Czechs and Slovaks: (1848-1914), translated by Sanda Mihailescu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1977
  • Great Historians from Antiquity to 1800: An International Dictionary (editor-in-chief), Greenwood Press, 1989 ISBN 0313245177
  • Great Historians of the Modern Age: An International Dictionary (editor-in-chief), Greenwood Press, 1991
  • Romania : borderland of Europe, translated by James Christian Brown; Reaktion Books, London, 2001
  • History and myth in Romanian consciousness, Central European University Press, 2001
  • Forever Young: A Cultural History of Longevity, translated by Trista Selous, Hushion House, 2004
  • The Weather in the Imagination, Reaktion Books, 2005

Carti Lucian Boia în limba franceză

  • L’exploration imaginaire de l’espace, La Découverte, 1987
  • La fin du monde, La Découverte, 1989
  • Entre l’ange et la bete: le mythe de l’homme different de l’Antiquite a nos jours, Plon, Paris, 1995
  • Pour une histoire de l’imaginaire, Les Belles Lettres, Paris, 1998
  • La Mythologie scientifique du communisme, Belles Lettres, 2000
  • Le mythe de la démocratie, Les Belles Lettres, Paris, 2002
  • La Roumanie : un pays a la frontière de l’Europe, translated by Laurent Rossion, Les Belles Lettres, Paris, 2003
  • L’homme face au climat : l’imaginaire de la pluie et du beau temps, Les Belles Lettres, Paris, 2004
  • Jules Verne : Les paradoxes d’un mythe, Les Belles Lettres, Paris, 2005
  • Quand les centenaires seront jeunes : L’imaginaire de la longétivité de l’Antiquité à nos jours, Les Belles Lettres, Paris, 2006

Carti Lucian Boia în limba germană

  • Geschichte und Mythos. Über die Gegenwart des Vergangenen in der rumänischen Gesellschaft, Köln, 2003

 

mydressing.ro